Fire and Fury

Greu de explicat cum patrunde Michael Wolff in mintea tuturor, cum le citeste gindurile ca sa le noteze apoi cuvint cu cuvint, la fel de greu de explicat cum citeste corespondenta tuturor fara sa aiba acces la aceasta, dar pare ca autorul acestei parodii propagandistice – Fire and Fury – are astfel de atuuri! Transcrierea gindurilor sau conversatiilor la care nu a participat vreodata reprezinta partile cele mai elaborate din cele 300 de pagini ale cartii. Doar de amuzament, ar fi de amintit pasajul in care familia Mercer (finantatorii Partidului Republican, cum e Soros pentru democrati) il convoaca pe Trump pentru o discutie. Wolff descrie ce gindea presedintele, descrie felul in care familia Mercer a discutat cu el, mai exact cum Bob Mercer nu i-a adresat nici un cuvint ci l-a fixat din priviri intr-un mod dispretuitor, lasindu-si fiica sa negocieze. A fost autorul acolo? Evident ca nici in visele lui nu avea cum sa participe la o astfel de intilnire. I-au relatat participantii detalii? Cine? Trump? Mercer? Nici pentru unul, nici pentru ceilalti Wolff nu exista.

O lista intreaga de hibe pune la dispozitie si publicatia Politifact. Apoi Tom Barrack, CEO al Colony Capital din Los Angeles, pe care autorul il ”citeaza” de citeva ori in carte, afirma ca nu i-a acordat vreun interviu lui Wolff. Iar lista celor care neaga cele scrise este lunga. Cam atit despre credibilitate.

Cu tuse groase, Wolff ii mitraliaza pe toti cei care intra in contact cu Trump, fiind etichetati nazisti, rasisti, impostori, misogini. Ofera multa munitie pentru presa „progresista” si propaganda. Intimplari si ziceri neverosimile care sa se poata relua in bucla, la nesfirsit. Deci, Steve Bannon – strategistul sef de la Casa Alba, e un cvasi-dement cu accese militariste, bolnav de putere, asta din cauza ca e crestin si mai e si catolic, si nici nu foloseste Power Point-ul. Argumente, nu gluma! Apoi ginerele lui Trump e descris ca un arivist „care se face concav” in fata socrului, Ivanka e un soi de vipera proasta care doreste sa devina prima femeie presedinte. Toti ceilalti sint pioni, chiar „retardati”, cazul vicepresedintelui Pence, iar Trump e un incapabil, intrucit maninca cheeseburger sau nu se conformeaza unor reguli birocratice, ci altora mai flexibile, ce permit accesul la Biroul Oval – de exemplu, sau libertatea de a alege diverse proiecte. Apoi, pt. ca nu citeste pag. 6 (de birfe) din NY Post, unii il cred dislexic. Sau, tineti-va ca vine termenul: Trump e post-literat.

Democratii, desigur, sint puri, progresisti, se opun intunericului propagat de administratia care a generat, iata, peste 2,1 milioane de noi locuri de munca in sectorul privat intr-un singur an, a eliminat reglementarile lui Obama ce sugrumau economia, a taiat consistent taxele si impozitele, a eliminat cheltuielile abracadabrante, a redus imigaratia ilegala, somajul, crimele, facand ca pina si cotatiile bursiere sa inregistreze recorduri istorice. Nu mai discutam de vinzarile de armament sau schimbarea survenita in relatiile internationale.

In fine, eterna poveste cu rusii, „temeri” exprimate de democrati si presa subordonata si obedienta! Wolff face si o lista de scenarii posibile, evident genul in care Putin il santajeaza pe Trump, iar din aceasta cauza Trump… face… ce? Nu aflam! Un singur scenariu ii scapa lui Wolff, anume cel in care si Putin si Trump sint „fani” ai crestinismului, sint conservatori si nu tare infocati sustinatori ai globalismului. Ceea ce, in mod natural, intr-o alta conjunctura, i-ar aduce laolalta, in aceeasi tabara.

Daca vorbim de tusele mai subtiri, manipularea e chiar subtila. Avem, in primul rind, o aducere in discutie a lui John Dean. Subtil? Dean a fost consilier al presedintelui Nixon si amestecat pina peste cap in afacerea Watergate, fiind si gasit vinovat. Si atunci era in discutie schimbarea directorului FBI, la vremea aceea J. Edgar Hoover (care decedase), ca si acum, cind a fost schimbat James Comey care investiga „tradarea” comisa de fiul si de ginerele lui Trump, pe vremea cind acestia erau fiul si ginerele unui candidat si care vorbeau cu niste avocati rusi in vazul tuturor, in public.

Avem apoi episodul LBJ. Discursul lui Trump, din campanie si de dupa, semana pe alocuri cu cel al lui JFK. Astfel ca Alex Jones (InfoWars) a tras o paralela intre acesta si Trump. Jones si-a exprimat chiar temerea ca Trump ar putea sfirsi ca si JFK din cauza ideilor promovate, anume taierea banilor ce merg inspre corporatii si intoarcerea lor catre populatie si infrastructura. In mod ironic, acum vine Wolff si afirma ca „idolul” lui Trump este Lyndon Baines Johnson, nimeni altul decit vicepresedintele lui Kennedy, cel care i-a luat imediat locul dupa asasinat si a schimbat cu 180 de grade directia in care mergeau lucrurile: a declansat razboiul din Vietnam, iar pe plan intern a devenit parintele „Great Society” legislation – un soi de progresism avant la lettre, si nu ar fi deloc exclus ca lucrurile sa fi fost controlate de Wall Street si Davos.

Dar aici mai e ceva important! ”Daisy ad” si ”reteta” Barry Goldwater. In 1964, dupa asasinarea lui JFK, Goldwater parea ca va cistiga alegerile prezidentiale. Numai ca jocurile le faceau altii. “Deep state”-ul. Nu de pomana si-au ucis presedinele. Nu puteau risca sa ia Goldwater potul din fata lui LBJ cu care doreau sa porneasca razboiul si sa faca un banut „cinstit” traficind un pic de moarte. Asa incit, au raspindit prin presa zvonul ca Goldwater ar fi „instabil mental„. Exact ce ii fac astazi si lui Trump! Pe urma, in prag de alegeri, au difuzat Daisy Ad. O singura data. Si a fost de ajuns.

Ar mai fi „micile” omisiuni. Dacă Wolff pare decis sa nu piarda nici un nume care a parasit Casa Alba, vrind sa demonstreze cit de izolat e Trump, un nume pare totusi ca i-a scapat: Omarosa Manigault. Dar cu Trump prezentat ca fiind misogin si rasist, Omarosa nu avea ce cauta in carte, fiind si de culoare, dar si femeie.

O alta “scapare” avem si în cazul premierului canadian Justin Trudeau. Acesta si-a permis sa rida de Trump in timpul campaniei, incurajat de Obama si Hillary, dar zimbetul avea sa ii dispara cind Trump a anuntat ca introduce o taxa de 35% pe cheresteaua canadiana. Deci, Trudeau nu a venit la Trump calare pe vreun cal alb, ci cumva in patru labe si cu caciula in mina. Si amenintat fiind cu rezilierea acordului NAFTA.

In fine, sa vorbim si despre partile cît de cît credibile. Da, e plauzibil sa fi existat o „bataie” pentru putere in interiorul Casei Albe. Familia, amestecindu-se si in politica si in afaceri si in administratie, este cu siguranta o idee foarte proastă. La fel de credibil e si faptul ca niste copii de bogatasi care nu au avut practic vreun contact cu afacerile reale, cu politica reala, cu institutiile statului, pot comite stingacii fara sa realizeze macar. Apoi, ca pe un miliardar de 70 de ani care a trait toata viata comod si facind exact ce a vrut, e un pic dificil sa il faci sa isi schimbe modul de viata, convingerile, felul in care ia deciziile, sa il faci sa asculte de consilieri ne-miliardari etc. Dar cine se astepta la altceva?

E perfect plauzibila dar si stupefianta pozitia cuplului Ivanka-Kushner, care incearca sa isi gaseasca o poteca inspre lumea „progresista”, globalista. Dar ei provin din zona bogata a NY-ului, unde ideile „open society” sint la ele acasa, sint chiar „normalitatea”. Chiar daca nu si pentru poporul american sau pentru Trump.

Cartea e o mizerie. Wishful thinking. Nu, administratia nu se clatina, Trump nu e nebun, nici analfabet, functionarii de la Casa Alba nu au fugit. Dar lupta dintre cele doua blocuri – progresist si conservator – este pe viata si pe moarte. Si, incet-incet aceste doua ideologii vor domina intreaga lume politica la nivel global. Chiar si in Romania e tot mai vizibil.

LĂSAȚI UN MESAJ

Scrieti comentariul Dvs.
Nume